Comunicat GDS: Împotriva grațierii și dezincriminării din România – 23 ianuarie 2017

În România, guvernul Grindeanu, de centru-stânga, desemnat în urma victoriei masive a social-democraților (PSD) în alegerile generale din 11 decembrie, n-a avut cele „100 de zile de grație”. Caz fără precedent în ultimii 25 de ani, la două săptămâni de la instalare, mai multe zeci de mii de oameni demonstrau furioși împotriva lui în București și alte orașe mari. Și nu fără motiv: guvernul încercase în dimineața respectivă să treacă în mare grabă două ordonanțe de urgență (cu putere de lege). Ordonanțele fuseseră pregătite în secret, iar conținutul lor nu fusese discutat nici în recenta campanie electorală, nici nu fusese supus dezbaterii publice în zilele precedente, așa cum se procedează de obicei. Și totuși, acest conținut era exploziv: se avea în vedere, prin modificarea unor articole din Codul Penal, o grațiere de mare amploare, pe de o parte, dezincriminarea unor fapte penale, pe de alta.

În România, închisorile sunt supraaglomerate și condițiile de detenție – rele. Totuși, chiar și așa, ar fi stârnit oriunde emoții și controverse posibilitatea ca unii infractori care au primit condamnări de până la 5 ani să poată fi eliberați pe loc, iar altora, indiferent de fapta pe care au comis-o, să le fie redusă pedeapsa la jumătate dacă au peste 60 de ani sau au copii de până la 5 ani în întreținere (clemența urma să se aplice și criminalilor, violatorilor, pedofililor, tâlharilor, corupților și membrilor grupurilor de crimă organizată). După felul în care este formulată, ordonanța pare să servească de fapt intereselor persoanelor care au primit condamnări pentru fapte grave, cum ar fi faptele de corupție, infracțiunile de serviciu, infracțiunile împotriva justiției și infracțiunile electorale. Într-adevăr, printre cei aproximativ 3.000 de deținuți care ar fi fost eliberați ca urmare a aplicării celor două ordonanțe, există un număr de câteva zeci sau sute „de lux”: sunt oameni politici importanți, foști miniștri, parlamentari, primari, oameni de afaceri extrem de bogați, patroni media – toți condamnați la închisoare pentru corupție sau fapte asimilate acestora. Mulți alții au dosare penale și sunt trimiși în judecată. Președintele Camerei Deputaților, președinte în același timp al Partidului Social Democrat (PSD), d-l Liviu Dragnea, „omul tare” din spatele guvernului actual, a fost condamnat la doi ani cu suspendare pentru fraudarea unui referendum în 2012 și a fost blocat de lege să ocupe poziția de prim-ministru, la care aspira. „Dedicația” ordonantei se vede și mai clar din faptul că sunt grațiate și condamnările cu suspendare.

Cealaltă ordonanță care modifică prevederi ale Codului Penal și Codului de Procedură Penală dezincriminează fapte care vizează aproape exclusiv demnitari și funcționari ai statului. Dacă „abuzul în serviciu” ar fi dezincriminat printr-o abilă reformulare, procesele și anchetele în curs în care sunt implicați s-ar opri, iar ei ar apărea drept inocenți. Mai mult, condiționarea anchetelor penale la infracțiunile de abuz în serviciu de depunerea unei plângeri prealabile face practic imposibilă anchetarea abuzului în serviciu împotriva intereselor publice, pentru că, în acest caz, chiar inculpații ar trebui să fie cei care solicită parchetului anchetarea propriei conduite, iar introducerea unui prag valoric de aprox. 50.000 euro va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situează sub acest prag.

Prin urmare, există o opinie larg împărtășită că ordonanțele nu de dragul câtorva mii de condamnați „de rând” au fost elaborate. Motivul real a fost scoaterea din închisoare sau exonerarea de faptele pe care se presupune că le-au comis a unei veritabile mafii politico-financiare, ajunsă ori pe cale să intre la închisoare, și care, în plus, riscă și confiscarea averii.

De peste 10 ani, în România, lupta anticorupție este cap de afiș: eficiența tot mai mare a Parchetului Anticorupție (DNA) a fost pe bună dreptate lăudată în rapoartele Uniunii Europene (MCV), dar au fost recunoscuți și pașii importanți făcuți pentru independența justiției de către judecători, de Înalta Curte de Justiție (ÎCCJ), de Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM). Trebuie menționat că justiția și-a demonstrat în general imparțialitatea politică: oameni apropiați fostului președinte Băsescu (fratele său, de pildă), ca și oameni aflați acum la putere sau din partide aflate acum la putere au fost deopotrivă urmăriți penal și, în destule cazuri, deja condamnați. Comuna amenințare la adresa unei caste transpartinice a coalizat împotriva justiției foști inamici jurați, dar a ridicat popularitatea DNA-ului și a șefei acesteia, Laura Codruța-Kövesi. Pe de altă parte, lupta anticorupție se bucură de susținerea președintelui republicii, d-l Klaus Iohannis, a unor partide de o opoziție, a Uniunii Europene, a majorității magistraților din România, a numeroase ONG-uri și personalități publice. Totuși, majoritatea parlamentară aparține în acest moment inamicilor justiției, aleși în baza unui program economic populist, care însă, așa cum am precizat, nu suflă o vorbă despre grațiere și dezincriminare.

Aplicarea celor două ordonanțe ar da o lovitură de moarte anticorupției. Statul român ar intra complet pe mâna unor grupări mafiote și nelegitime din punct de vedere moral (chiar dacă legitimate prin vot), care adoptă o legislație în folos personal și de grup, fiind gata să demoleze structurile încă fragile ale statului de drept, pentru a-și salva averile dobândite ilicit și a scăpa de privațiunea de libertate ori de restrângerea altor drepturi, impuse prin hotărâri legale ale justiției.

Deocamdată, cele două ordonanțe n-au fost emise, mulțumită unei acțiuni de blocare îndrăznețe (dar perfect constituționale), de ultim moment a președintelui republicii Iohannis. Acum ele sunt publice și au fost deja condamnate de procurorul general, de procurorul Parchetului Anticorupție, de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), de organizațiile procurorilor și judecătorilor, de presa independentă, de multe ONG-uri. Ambasadori străini la București s-au pronunțat, cu această ocazie, împotriva slăbirii statului de drept. Sperăm că vor fi condamnate cât mai repede și de Comisia Europeană. Sunt anunțate noi demonstrații masive în zilele următoare. Căci pericolul n-a trecut: guvernul Grindeanu le poate adopta oricând – fie și cu unele ajustări minore, pentru a da impresia că face concesii. Iar odată publicate, ordonanțele își vor face imediat efectul dezastruos, răsturnând mersul justiției din ultimul deceniu; în plus, vor risipi orice speranță pentru un stat de drept în România pentru încă o generație.

Semnatari: membri ai Grupului pentru Dialog Social (GDS) –

Gabriel Liiceanu, Magda Cârneci, Andrei Oișteanu, Andrei Cornea, Andreea Pora, Vlad Alexandrescu, Monica Macovei, Sorin Ioniță, Laura Ștefan, Brîndușa Armanca, Rodica Culcer, Radu Bercea, Ion Vianu,Victor Bârsan, Eugen Ciurtin, Sorin Alexandrescu, Vladimir Tismăneanu, Eugen Vasiliu, Daniel Cristea-Enache, Vlad Zografi, Smaranda Vultur, Stere Gulea, Mircea Dumitru, Rodica Palade, Dan Grigore, Raluca Alexandrescu, Alexandru Lăzescu, Radu Filipescu, Smaranda Enache, Cristian Preda, Livius Ciocârlie, Mariana Celac, Horea Murgu.

VERSIUNILE COMUNICATULUI GDS ÎN LIMBA ENGLEZĂ ȘI FRANCEZĂ:

GDS – Public Lettre Against decriminalization and collective pardon in Romania (23.01.2017)

GDS – Lettre publique contre la grace collective et la decriminalisation

© GDS – Grupul pentru Dialog Social