Incepind cu anul 1994 se acorda Premiul GDS pentru promovarea valorilor societatii civile si ale statului de drept.

2009
Societatea Timisoara, reprezentata de Florian Mihalcea - presedinte.
Cu eleganţă, cu argumente şi cu o admirabilă constanţă, Societatea Timişoara  a menţinut treaz interesul societăţii româneşti faţă de numeroasele aspecte ale perioadei revoluţionare şi post-revoluţionare din România de după 1989. Adevărat reper al societăţii civile româneşti, Societatea Timişoara – condusă în ultimul deceniu de dl. Florian Mihalcea – a fost mereu, în aceşti 20 de ani, în avangarda campaniilor pentru democraţie, pluripartidism şi libertate de opinie. În semn de sinceră şi colegială apreciere, GDS îi conferă premiul său pe anul 2009.

2008
Asociatia "Salvati Bucurestiul" reprezentata de Nicusor Dan, presedinte - pentru tenacitatea si spiritul civic cu care se implica in problemele Capitalei.

2007
Vladimir Tismaneanu - politolog, profesor la Universitatea din Maryland (SUA), în calitate de Presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România si de coordonator al Raportului Final pe baza caruia, regimul comunist a fost condamnat ca ilegitim si criminal, în numele Statului Român, de catre Presedintele României, la 18 decembrie

2006
Vasile Paraschiv si Ionel Cana - in semn de pretuire si recunostinta pentru lupta impotriva sistemului ceausist.
Jonathan Scheele - pentru contributia sa la eforturile si reusita Romaniei de a adera la Uniunea Europeana

2005 - Monica Macovei
Se obisnuieste sa se premieze realizari ori fapte “exceptionale” – asa spunem. Dar nu e tocmai clar ce anume numim “exceptie”? Abaterea de la o regula, daca aceasta regula marcheaza majoritatea. Premiem, deci, ce e rar, minoritar, anevoie de obtinut: nu toti sîntem sau putem fi actori, ori ciclisti, nu toti putem umbla pe sîrma, nu toti putem sari de la trambulina, nu toti putem scrie versuri alese, ori cînta miraculos la vioara, nu toti putem inventa un nou medicament, nu toti avem pumnul lui Mohamed Ali, ori mintea lui Einstein. De multe ori, de fapt, nici nu ne dorim foarte mult astfel de realizari, sau altele asemenea. Traim destul de tihniti si cu constiinta curata fara ele. De fapt, nu sîntem datori cu astfel de performante: nimeni nu ne cere sa luam premiul Nobel sau Oscar. Acest tip de abatere, oricît l-am admira în sine, oricît de important si necesar ar fi din punct de vedere social si cultural, nu ne responsabilizeaza si nu ne angajeaza moral. Si aceasta, fiindca noi, ceilalti, oameni obisnuiti, majoritarii, formam regula. Noi, mediocrii, obisnuitii, sîntem cei normali.

2004 - Cristian Pirvulescu
Din anul 1999, Asociatia Pro Democratia e condusa de Cristian Pirvulescu. In mod evident referirile la o astfel de organizatie nu pot fi reduse la o discutie despre virtutile unui singur om. Chiar si ale unuia remarcabil, cum este actualul ei presedinte. Dar, cum se intampla adesea, o astfel de personalitate poate influenta decisiv la un moment dat evolutia si constructia institutionala ale unei organizatii. Cristian Pirvulescu a conferit nu numai un semnificativ plus de imagine si de prestigiu public Pro Democratiei, ci i-a imprimat si o strategie care promoveaza un rol mai activ in planul proiectelor de constructie institutionala. Pro Democratia a devenit astfel, in ultimii ani, unul dintre actorii civici esentiali pentru modelarea pe termen mediu si lung a vietii politice autohtone. De la demersul pentru promovarea votului uninominal, pana la monitorizarea cheltuielilor partidelor si candidatilor in campaniile electorale, de la activitatea in cadrul Coalitiei pentru

2003 - Traian Ungureanu
Traian Ungureanu este o voce a societatii civile românesti, cu un timbru inconfundabil. E un timbru intelectual, articulat în jurul unor idei-forta. Exprimata în scris sau la radio, vocea lui Traian Ungureanu este semnul unui angajament civic veritabil. Recunoscând excelenta demersului sau jurnalistic, Grupul pentru Dialog Social a decis sa acorde premiul pe anul 2003 lui Traian Ungureanu.

 

2002 - Asociatia "15 noiembrie 1987 Brasov "
In duminica de 15 noiembrie 1987, muncitorii brasoveni de la uzina "Steagul Rosu" au aratat intregii tari ca regele este gol - cu alte cuvinte, ca regimul comunist din Romania, autorevendicat a fi exponentul clasei muncitoare, pierduse orice legitimitate in raport cu cei pe care avea pretentia ca ii reprezinta. Impinsi de conditiile inumane de viata si de evidenta minciunii devenite politica de stat, manifestantii au strigat "Vrem paine" si "Vrem caldura", dar si "Jos comunismul!" si "Jos Ceausecu!".
Raspunsul primit din partea regimului Ceausescu a fost singurul de care acesta mai era capabil: o represiune pe cat de dura pe atat de nedreapta. Muncitorii Brasovului au aratat atunci tarii si lumii intregi ca oligarhia comunista de la Bucuresti, cu ramificatiile ei din toata tara, era un organism osificat si incapabil de reformare. Ceea ce urma sa se intample peste doi ani, in decembrie 1989, avea sa vina ca o confirmare deplina.
Figurile marcante ale manifestatiei de atunci au infiintat apoi Asociatia "15 noiembrie 1987 Brasov", care s-a manifestat si se manifesta ca un actor de marca al societatii civile. Prin actiunile si activitatile sale , prin pozitiile luate in problemele generale sau punctuale ale societatii, Asociatia "15 noimbrie 1987 Brasov" este un aparator onest si loial al democratiei romanesti.

2001 - Mihai Sora pentru intreaga activitate, la implinirea varstei de 85 de ani.

2000
- Andrei Ursu - pentru extraordinara abnegatie cu care a cerut si determinat actul de justitie, in ciuda piedicilor care pareau tuturor celor din jurul sau insurmontabile. Confruntandu-se cu obstacolele ridicate de unele institutii romanesti in frunte cu SRI si Parchet, Andrei Ursu a reusit sa onoreze inca o data memoria tatului sau, Gheorghe Ursu, si a transformat o drama personala intr-un simbol al luptei dintre bine si rau, un alt simbol al dreptatii.
- Horia Bernea - se acorda post mortem premiul GDS lui Horia Bernea, care a fost numele cel mai apreciat si mai stimat din mediul artistic romanesc actual. Arta sa, debutand la finele anilor '60, a marcat ultimele trei decenii prin inovatie, excelenta si prolificitate. El a ilustrat cu brio o directie importanta a picturii romanesti contemporane, neobizantismul, si a reprezentat una dintre cele mai originale sinteze culturale intre modernitatea internationala si traditia artistica autohtona. Personalitate puternica si complexa, Horia Bernea a fost si creatorul si directorul Muzeului Taranului Roman, considerat de specialistii romani si straini drept unul dintre cele mai originale si mai creative forme de prezentare expozitionala a unei milenare traditii folclorice, o adevarata opera de arta de uriase proportii, incununata cu diverse premii internationale.

1999
- Andrei Plesu - pentru eficacitatea si gratia cu care, ca ministru de externe al Romaniei, ne-a redat speranta ca am putea avea un destin european, punand astfel capat sentimentelor de abandon, izolare si demnitate pierduta cu care am trait in ultimele decenii ale istoriei noastre.
- Monica Lovinescu si Virgil Ierunca - drept recunostinta ca au tinut Jurnalul unor vremuri pe care le-am trait fara sa le putem comenta si care, fara ei, ar fi ramas o simpla groapa comuna a istoriei acoperita de tacere si uitare.

1998
- Academia Civica, reprezentata de Ana Blandiana si Romulus Rusan - in semn de recunoastere marelui efort de a initia la Sighetul Marmatiei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei.
- Sorin Alexandrescu, Coen Stork - pentru promovarea constanta a unei corecte imagini a Romaniei in lume si pentru sprijinul deosebit acordat consolidarii societatii civile in Romania.

1997
- IPS Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului si
- Doina Cornea - pentru intreaga lor activitate inchinata adevarului, dreptatii si libertatii, valori supreme ale umanitatii.

1996 - Dumitru Iuga

1995 - Ilie Ilascu - deputat basarabean intemnitat samavolnic de regimul din Tiraspol Personalitate de orientare democrat-crestina. Ilie Ilascu a militat in mod consecvent, prin mijloace politice, pentru apararea valorilor europene, a legalitatii si statului de drept, perfect constient de riscul pe care si-l asuma in infruntarea solitara a unei structuri politico-militare de tip sovietic. Prin exemplul sau, Ilie Ilascu a aratat, in mod sistematic, ca adevarul, dreptatea si libertatea sunt valori supreme ale umanitatii, pentru apararea carora nici un risc nu este prea mare pentru a fi asumat. Acordand premiul sau pe 1995 lui Ilie Ilascu, GDS elogiaza eroismul si consecventa cu care Ilie Ilascu - si alaturi de el Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco - s-au angajat in apararea valorilor europene si isi exprima speranta ca momentul eliberarii sale, ca si a tovarasilor sai de temnita, nu este departe.

1994 - Alexandru Zub - istoric iesean. Membru corespondent al Academiei Romane, directorul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi.